Muncitorii fabricii de tractoare din Miercurea Ciuc au refuzat să înceapă lucrul la prima oră a dimineții până când fotografia lui Ceaușescu se găsește „agățată pe perete”. În piața centrală a orașului, la ora prânzului, poetul Ferenczes István a aprins lumânări în memoria victimelor de la Timișoara. La cererea mulțimii care se aduna acolo a recitat de mai multe ori poezia intitulată „A diktatúra közhelyei” (Locuri comune ale dictaturii) pe care o scrisese cu puțin timp în urmă și circula printre locuitorii orașului în manuscris.
La vestea că soții Ceaușescu au fugit, elevi și tineri au început să scoată din librărie publicațiile de propagandă și să le dea foc. Angajații sediului politic-administrativ din Miercurea Ciuc, aflând această știre, și-au părăsit, cu toții, locurile de muncă. Mulțimea a pătruns în mai multe valuri în sediul rămas fără pază, stricăciunile din mai multe birouri păstrau urmele vizitei. 
Zecile de mii de oameni eliberați se adunau pe străzi scandând libertatea și victoria poporului în piețele orașului. Între timp, în sediul politico-administrativ al județului a început lupta pentru putere. Toți doreau să se adreseze mulțimii adunate în piață de la balconul clădirii. Au vorbit oamenilor de acolo Pataki Imre, Papp Kincses Emese, Ferenczes István, Csutak István.
La ora 5 după-amiaza s-a alcătuit, cu 11 membri Comitetul Democratic (Provizoriu) al Județului Harghita, devenit mai târziu Consiliul Județean al Frontului Salvării Naționale, iar președinte a fost ales Pataki Imre. Pentru a împiedica crearea de panică seara s-au blocat toate intrările în oraș. În tot acest timp foștii conducători de partid de la municipiu și de la județ fugiseră cu mașini fără număr de înmatriculare.