În cadrul discuțiilor despre liberalizarea prețurilor și problemele economiei de piață, purtate la București între guvern și sindicate, premierul Petre Roman a declarat că guvernul își va da demisia dacă politica sa economică, considerată conformă cu interesele naționale, va fi contestată și dacă vor continua acțiunile destabilizatoare și de revendicare a drepturilor. Odată cu schimbarea de regim în România s-au produs schimbări majore în economie și în structura pieței muncii. Spre exemplu în urma scăderii limitei de vârstă pentru pensionare și a pensionărilor anticipate s-a redus în mare măsură efectivul forței de muncă. După anul 1990 producția economică a cunoscut un declin, numeroase întreprinderi s-au desființat, și-au redus semnificativ activitatea, s-au desființat mii de locuri de muncă, șomajul a apărut și în mod oficial, atingând cote înalte (înainte de schimbarea de regim în România oficial nu a existat șomaj, iar legea nr. 1/1991 privind reglementarea șomajului a apărut doar cu aproape doi ani mai târziu). Moneda națională a fost drastic devalorizată, inflația a crescut la cote înalte. În același timp legea privatizării prevedea împărțirea pe două grupe a întreprinderilor cu capital de stat și schimbarea încadrării juridice a acestora. Având în vedere că întreprinderile care-și pierdeau lichiditățile își scădeau efectivele într-un ritm lent, salariile erau supuse unei presiuni semnificative. Această situație a dus la scăderea continuă a veniturilor reale în perioada 1989–1999. O mare pare dintre angajați s-au văzut nevoiți să devină agricultori și să se întrețină singuri sau să se apuce, vrând-nevrând de afaceri, tinerii proaspăt intrați pe piața muncii negăsindu-și locuri de muncă s-au confruntat cu aceleași probleme. Nici perioada privatizării, demarată cu greu și foarte anevoios, cu numeroase abuzuri, nu a fost o etapă de succes.