În urma aflării veștilor despre revoluția din Ungaria care se propagau rapid, pe diferite căi, directe (radio) sau indirecte (relatările cunoștințelor) au început și în România să se organizeze adunări. Puterea și-a detașat reprezentanți cu puteri depline în regiunile de lângă graniță, cu populație mixtă și considerate „mai sensibile” din punct de vedere politic: pe Fazekas János l-au trimis la Târgu Mureș, reședința Regiunii Mureș Autonome Maghiare, pe Miron Constantinescu la Cluj și pe alți lideri de origine maghiară sau cunoscători ai limbii maghiare în alte „focare”, cum ar fi Oradea, Baia Mare și Timișoara. Mai târziu s-au dat sentințe grave împotriva participanților la unele întruniri și mișcări de stradă mai mici, cei vizați fiind mai ales minori sau elevi, tineri studenți și profesorii lor.