Ca urmare a experiențelor din China și Coreea de Nord, Nicolae Ceaușescu anunță noul curs al politicii culturale. Cuvântarea rostită la plenara CC al PCR devine cunoscută ca „tezele din iulie” care încurajează participarea mai riguroasă a partidului în viața politico-ideologică și culturală. Schimbările s-au produs, în schimb, doar treptat, astfel în primii ani societatea le considera ca pe o modificare ideologică, asemenea celor din ani anteriori, la care se poate adapta cu unele compromisuri. Restricțiile introduse în baza tezelor în domeniul economic (industrializare forțată, condiții de trai grele), al organizării teritoriale (distrugerea satelor), pe plan ideologic-cultural (restrângerea sistemului de învățământ al minorităților și în general al culturii, cenzura întărită) s-au făcut simțite de la sfârșitul anilor 70, mijlocul anilor 80. Atunci devenise mai vizibil cultul personalității împreună cu evenimentele de masă aferente, inspirate tot de modelul din Orientul Îndepărtat.