În șirul evenimentelor din anul 1990 care au avut legătură cu comunitatea maghiară din România nu se poate stabili foarte clar un punct de cotitură. Dar, fără îndoială, din punct de vedere interetnic cele întâmplate în martie la Târgu Mureș au însemnat o ruptură cu toate că aveau în precedent alte evenimente (manifestația cu lumânări și cărți din februarie, formarea și ședințele Vetrei Românești etc.), festivitățile de la 15 martie au însemnat o piatră de hotar. În majoritatea localităților festivitățile cu participare masivă s-au desfășurat relativ nestingherit (la Satu Mare au avut loc atrocități, respectiv în câteva locuri s-a încercat tulburarea comemorărilor), dar mai cu seamă după evenimentele de la Târgu Mureș relaționarea politică dintre majoritate și minoritate s-a schimbat radical, conflictele ducând și la zădărnicirea numeroaselor inițiative de apropiere (cum ar fi încercările de susținere a dialogului româno-maghiar: platforma Prietenia-Barátság de la Târgu Mureș sau inițiativa bilingvă Puntea-Híd de la Cluj). Caracteristic pentru perioada de după evenimentele din martie, din punctul de vedere al autoorganizării maghiarilor din România, a fost continuarea creării de instituții și în primul rând pregătirile pentru alegerile din mai. Au apărut numeroase formațiuni politice, astfel primele încercări în direcția pluralismului și a competiției politice s-au consemnat, practic, concomitent cu crearea UDMR, deoarece au apărut și potențialii competitori, cum ar fi Uniunea Asociațiilor Tinerilor Maghiari (MISZSZ), Partidul Creștin-Democrat Maghiar din România (RMKDP), Partidul Micilor Gospodari Maghiari din România (RMKGP), dar alături de acestea au mai existat și alternative mai puțin politice sau viabile, cum ar fi Uniunea Democratică Maghiaro-Română sau Partidul Independent Maghiar. Cu toate acestea, formațiunea numită în primii ani de către sociologi „mișcarea UDMR” a reușit să-și integreze partenerii într-o organizație, astfel tensiunile au apărut în primul rând ca unele din interiorul UDMR-ului. Ieșind p
Deasupra intrării unei farmacii din Târgu Mureș a fost instalată o firmă bilingvă, motiv pentru care masele de români au luat la bătaie mai mulți oameni, fapt care a fost considerat un fel de repetiție pentru evenimentele din zilele care au urmat.
În zilele de 17–18 martie 1990 la Târgu Mureș a avut loc primul congres al Uniunii Asociațiilor Tinerilor Maghiari (MISZSZ). Organizația înființată la 18 februarie, în Sfântu Gheorghe, și-a ales cu această ocazie delegația formată din 15 membri pentru a participa la congresul UDMR de la Oradea. În 30 martie și 1 aprilie reprezentanții MISZSZ, ai uniunilor studențești maghiare și ai Uniunii Tinerilor Religioși s-au reunit la Miercurea Ciuc pentru a dezbate ce au de făcut în lumina evenimentelor din ultimele două săptămâni. MISZSZ a decis că ar dori să participe la alegeri pe liste comune alături de UDMR.
La 18 martie 1990 a luat ființă, cu sediul la Cluj, Societatea de Folclor Kriza János, organizație de reprezentare a intereselor cercetătorilor de folclor maghiari din România care asigura un cadru instituțional pentru continuarea activității de specialitate, după vidul creat prin desființarea, în 1948, a facultății de folclor.
O mulțime naționalistă a manifestat la Târgu Mureș împotriva maghiarilor. Rupeau inscripțiile maghiare, apoi atacau persoanele despre care presupuneau că sunt de naționalitate maghiară. Au atacat cu topoare și bâte sediul UDMR. L-au bătut, printre alții și pe scriitorul Sütő András care și-a pierdut un ochi în urma acestor evenimente. A doua zi a urmat o contramanifestație și repetate ciocniri între rivali în piața din fața consiliului județean și în alte locuri din centrul orașului. Conflictul interetnic s-a soldat cu mai mulți morți și sute de răniți.
La Cluj a luat ființă Partidul Creștin-democrat Maghiar din România, iar președinte a fost ales Tőkés István. Potrivit programului său partidul se bazează pe principii creștine. Primul punct al programului: redarea libertății cultelor, reînființarea școlilor confesionale, retrocedarea imobilelor confiscate. Partidul Creștin-democrat Maghiar solicita asigurarea cu garanții internaționale a drepturilor individuale și instituționale ale maghiarilor din Transilvania, și a declarat că maghiarii din Transilvania sunt parte organică a națiunii maghiare. Partidul a fost înscris oficial, mai târziu el figura ca organizație membră a UDMR. În zilele de 19–20 martie, la Budapesta a avut loc la invitația lui Josef von Ferenczy, manager-media din Germania, de origine maghiară, cunoscut în toată Europa și cu sprijinul guvernului ungar întâlnirea intelectualilor maghiari și români, la care au participat în jur de 50 de persoane. La colocviile co-prezidate de Gabriel Liiceanu și Csoóri Sándor s-au dezbătut chestiuni legate de posibilitățile de apropiere dintre români și maghiari. Evenimentul și continuarea acestuia a fost umbrit în mare măsură de cele întâmplate în martie cel negru de la Târgu Mureș. Vezi mai detaliat: https://epa.oszk.hu/00400/00462/00049/1937.htm
O comisie mixtă formată din reprezentanți ai locuitorilor români și maghiari, ai organizațiilor județene ale UDMR și Vatra Românească s-a întrunit pentru dezbateri în prezența unei comisii guvernamentale. S-a ajuns la înțelegere în privința necesității informării opiniei publice despre evenimentele de la Târgu Mureș și despre solicitările minorităților. UDMR a declarat că populația maghiară este loială integrității teritoriale a României. S-au format două comisii de lucru pentru a analiza cele petrecute. Condamnații pentru evenimentele de la Târgu Mureș au fost exclusiv persoane de naționalitate romă și maghiară. În schimb, niciun lider de rang mai înalt al niciuneia dintre comunități nu a fost condamnat. În august 1990 cotidianul „Romániai Magyar Szó” a publicat în coloane paralele cele două rapoarte privind evenimentele de la Târgu Mureș: raportul Mînzatu (al comisiei de analiză a Consiliului Provizoriu al Uniunii Naționale) și cel al Helsinki Watch. Raportul Mînzatu era părtinitor, prezentând evenimentele într-un mod fals, în pofida dovezilor existente. Raportul Helsinki Watch a fost mai obiectiv, semnalând și faptul că au fost condamnați numai țigani. Potrivit raportului Helsinki Watch maghiarii refugiați în sediul UDMR au fost atacați de români care i-au bătut, iar poliția a privit evenimentele fără să intervină în vreun fel. Raportul conținea imagini doveditoare în care români din satele din împrejurimi, înarmați cu bâte, sosesc în oraș.
Prin decretul nr. 181 se înființează noul serviciu de informații (SRI) cu scopul de a colecta date și informații privind activitatea agențiilor de spionaj, a organizațiilor teroriste antiromânești și a elementelor extremiste. Directorul serviciului, Virgil Măgureanu a subliniat în cadrul unei conferințe de presă că nu au nicio legătură cu organele de represiune sau cu metodele Securității și nu au împuternicire pentru a aresta persoane. Potrivit unor surse alături de scopurile amintite evenimentele din martie de la Târgu Mureș au reprezentat o premisă directă pentru reorganizarea acestui serviciu.
La Biblioteca Universitară din Cluj s-au pus la dispoziția cititorilor cărțile păstrate până atunci în fondul interzis. Numărul acestor volume se ridica la aproximativ treizeci de mii. În luna mai Biblioteca a afișat lista autorilor puși sub interdicție în anul 1988. Din cei 152 de autori 9 sunt maghiari. Trei dintre ei (Beke György, Fábián Ernő, Molnár H. Lajos) figurează cu câte o lucrare, iar ceilalți (Banner Zoltán, Bartis Ferenc, Bodor Pál, Dános Miklós, Köteles Pál și Szőcs Géza) cu toate operele.
La sfârșitul lui martie 1990 s-a înființat, la Cluj, Societatea Bolyai, înscrisă oficial la sfârșitul lui aprilie. Obiectivul societății a fost reînființarea Universității Bolyai, scop pentru care s-a organizat adunare de semnături. Înființarea vechii-noi universități a întâmpinat piedici politice și juridice, astfel Societatea Bolyai și-a asumat asigurarea pentru tineri maghiari din România participarea în Ungaria la cursuri ale unor facultăți care lipseau aici.
Uniunea Studenților Maghiari din Cluj (KMDSZ) a organizat, la Cluj, adunarea organizațiilor studențești maghiare și s-a înființat Uniunea Națională a Studenților Maghiari (OMDSZ), adoptând și statutul organizației.
9 aprilie 1990. A fost emis decretul nr. 118/1990 (publicat în ediția din 9 aprilie 1990 a Monitorului Oficial) privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945. Prin această lege se recunoaște ca vechime în câmpul muncii perioada petrecută în închisoare, anii de domiciliu forțat, perioada petrecută în deportare în alte localități. Un an de persecuție se echivalează cu un an și jumătate. Persoanele aflate deja la pensie beneficiază de recalcularea pensiei. Se acordă 200 de lei lunar pentru fiecare an petrecut în închisoare sau în domiciliu forțat.
Fostul rege al României, Mihai I. ar fi dorit să viziteze țara cu ocazia sărbătorilor pascale, dar guvernul român nu i-a permis acest lucru.
La Oradea are loc primul congres al UDMR în cadrul căruia Domokos Géza este ales președinte, iar funcția de secretar general îi revine lui Szőcs Géza, recent întors în țară.
Partidul Micilor Gospodari Maghiari din România își ține primul congres la Miercurea Ciuc, localitate în care a fost creat și în care își desfășoară activitatea. În cuvântări s-a subliniat faptul că dezvoltarea vieții economice poate fi realizată doar prin privatizare, dezvoltarea întreprinderilor particulare, introducerea economiei de piață.
La Șumuleu-Ciuc s-au adunat mai bine de 50 de mii de oameni pentru a participa la investirea arhiepiscopului de Alba Iulia Bálint Lajos și sfințirea ca episcop auxiliar de Alba Iulia a profesorului de teologie dr. Jakubinyi György. Ceremonia de sfințire a fost celebrată de arhiepiscopul și nunțiul papal Francesco Colassuono. La 2 iunie 1990 cu ocazia pelerinajului de rusalii de la Șumuleu-Ciuc s-a adunat o mulțime imensă, în jur de 150–200 de mii de oameni. În același loc, la 8 iulie s-au organizat festivitățile Zilei celor o mie de fete din Secuime, reluând o tradiție din perioada interbelică.
Doina Cornea adresează o scrisoare deschisă Parlamentului European în care declară că prin alegerile de la 20 mai poporul român revine la un totalitarism mascat. Ea consideră că regimul Iliescu este format din oamenii dictaturii și reproșează președintelui atacurile împotriva membrilor partidelor de opoziție și împotriva sediilor acestora. Consideră că președintele controlează radioul și televiziunea, împiedică difuzarea presei independente. În semn de protest, Doina Cornea intră în greva foamei începând cu 11 mai.
Au avut loc alegerile parlamentare și prezidențiale. Rezultatul alegerilor: președinte Ion Iliescu (85,07%), rezultatul alegerilor parlamentare pentru Camera Deputaților, procentul de voturi: Frontul Salvării Naționale 66,31%, UDMR 7,23%, Partidul Național Liberal 6,41%. Numărul mandatelor parlamentare: Frontul Salvării Naționale 355 mandate, UDMR 41 mandate, Partidul Național Liberal 38 mandate. La 20 iulie Ion Iliescu a fost investit în funcția de președinte care în ziua următoare l-a numit în funcția de prim-ministru pe Petre Roman.
UDMR a înaintat un protest președintelui Iliescu, primului ministru Petre Roman și ministrului învățământului Mihai Șora în legătură cu hotărârea nr. 521 care îngrădea posibilitățile de învățământ ale minorităților naționale. UDMR solicita suspendarea hotărârii, menționând faptul că nu a participat la elaborarea acesteia, precum și faptul că proiectul de hotărâre nu a fost trimis organizațiilor
Poliția din București a intervenit în forță pentru anihilarea manifestației din Piața Universității, care se desfășura de mai multă vreme (începând cu 22 aprilie). În zorii zilei piața a fost înconjurată și blocată, sute de manifestanți au fost reținuți. Au avut loc incidente grave, chiar și incendieri. Grupurile de mineri sosiți în Capitală au pătruns în zona Pieței Universității, au răscolit clădirea universității. Diferite grupări au asaltat și au vandalizat sediile Partidului Liberal și Partidului Național Țărănesc. Premierul Petre Roman i-a primit pe reprezentanții minerilor. Potrivit lui Ion Iliescu cei care au protestat împotriva autorităților sunt aceiași oameni care au provocat incidentele din 12 ianuarie, 28 ianuarie și 18 februarie, dar acum s-au manifestat organizați asemenea legionarilor. În opinia sa poporul și-a ales conducători democrați, iar acum s-a încercat îndepărtarea acestora. Iliescu a făcut apel la populație să ajute la găsirea făptașilor. În cursul incidentelor din 13 iunie poliția a arestat 600 de persoane, 29 de polițiști au fost răniți în timpul evenimentelor. Oameni de ordine în uniforme de mineri i-au bătut pe deputații Zsigmond László și Szilágyi Zsolt. Ambii și-au prezentat legitimațiile de deputat, dar minerii au început să-i bată cu țevi din cauciuc cu capăt din plumb.
În Senat se formează comisiile de specialitate. Verestóy Attila devine secretar al Senatului, iar UDMR dobândește rol de conducere în cadrul câtorva comisii. Senatorul Szőcs Géza este numit în funcția de vicepreședinte al comisiei de specialitate pentru drepturile omului, iar la comisia pentru învățământ Demény Lajos va fi vicepreședinte. Președintele comisiei de specialitate pentru muncă și asistență socială este ales Kozsokár Gábor, iar în fruntea comisiei pentru reclamațiile cetățenilor este ales ca președinte Hosszú Zoltán.
Organizația tinerilor maghiari din Târgu Secuiesc și Fidesz au organizat împreună o conferință științifică și tabără de studenți la Băile Bálványos cu titlul „Tranziția de la dictatură la democrație”. S-au ținut prelegeri de către specialiști maghiari, români și englezi, au fost prezenți și reprezentanții Fidesz. La această conferință s-au reîntrunit și membrii Cercului Limes. Evenimentul a fost organizat an de an, iar începând cu 1997 s-a mutat la Băile Tușnad, devenind cunoscut în limbajul popular ca Tusványos.
Senatul a votat ca ziua națională a României să fie 1 decembrie, ziua unirii Transilvaniei cu România, în anul 1918.
KMDSZ și MISZSZ organizează, la Odorheiu Secuiesc, în perioada 27–30 iulie Conferința Studenților din Transilvania. La prelegerile susținute în majoritate de oameni de știință din Transilvania au fost prezenți în jur de cinci sute de studenți. https://youtu.be/255ZzOp86P8
La 29 iulie 1990, la inițiativa artistului Baász Imre, a fost organizat la Lacul Sfânta Ana un festival de artă performantă intitulat „AnnART”, cu vernisaje legate de eveniment la Sfântu Gheorghe. În urma decesului prematur al inițiatorului organizarea festivalului a fost preluată, începând cu anul 1991, de Fundația Etna, condusă de Ütő Gusztáv, de acum înainte cu participare internațională. Astfel s-a creat, de fapt, un cadru de artă contemporană pentru cercul de prieteni tineri din Secuime care își organizaseră prima acțiune secretă în anul 1980, cu ocazia finalului de carnaval, la ruinele unei capele aflate între localitățile Valea Crișului și Calnic. Participanții evenimentului intitulat „ACTION”, o acțiune de performance bazată pe manifestarea în grup și presupunând colaborare au fost invitați de Ütő Gusztáv. Prin evidențierea vizuală a monumentului maghiar, respectiv prin seria de acțiuni cu specific local, organizate în jurul acestuia participanții și-au exprimat protestul față de propaganda anti-minoritară a Partidului Comunist Român. Grupul de Artă Alternativă ETNA a avut, în cursul anilor 80 diferite acțiuni de grup, cu o participare variată, dar înființarea acestuia se datează din iulie 1991. Mai multe detalii: https://issuu.com/guszti/docs/amsze
Balogh Edgár s-a pronunțat în privința Lexiconului Literar Maghiar din România. Primul volum a fost lansat în anul 1982, la Oradea. Al doilea volum a ieșit de sub tipar în anul 1984, dar din acesta au fost scoși toți autorii care părăsiseră țara și până la urmă nici volumul astfel ciuntit nu a fost lăsat să apară. Editorii, însă, nu au încetat lucrările, ei au continuat în mod voluntar elaborarea următoarelor ediții. Aceeași atitudine a fost adoptată de colectivul de cercetători care lucrau la următorul volum al Dicționarului de Istorie a Limbii Maghiare, condus de Szabó T. Attila, oprit de la tipar după cel de al patrulea volum. Editarea următoarelor volume ale Lexiconului Literar Maghiar din România a fost reluat sub conducerea lui Dávid Gyula. Editura Kriterion, aflată până la revoluție în subordinea statului a profitat la rândul ei de oportunitățile ivite odată cu schimbarea de regim. Prima decizie importantă a constat în lansarea manuscriselor interzise de cenzură. Așa-numitele cărți indexate i-au avut printre autori pe Cs. Gyimesi Éva, Szilágyi István, Pusztai János, Mózes Attila și alții.
În jur de 60 de mii de muncitori brașoveni au intrat în grevă pentru că guvernul nu s-a ținut de cuvânt în privința înghețării prețurilor.
A kormány kinevezte a prefektusokat, feszültséget szítva mind magyar, mind román oldalról. A háromszéki tiltakozó nyilatkozatokat újabbak követték Maros, Hargita, Szamár, Bihar, Kolozs és Temes megyéből. A kinevezések semmibe vették a lakosság nemzetiségi összetételét, emellett súlyosan kompromittált személyek lettek prefektusok. Kolozs megye újdonsült prefektusa, Grigore Zanc például nyolc nappal a forradalom kitörése előtt magasztaló cikket írt Ceaușescuról.
O problemă importantă a fost lipsa manualelor de limbă maghiară. Până la acea dată apăruse doar manualul de literatură maghiară pentru clasa a XI-a. În această situație de impas s-au adunat vechile manuale pentru a fi distribuite în școli.
În ediția din 12 septembrie a cotidianului „Romániai Magyar Szó” a apărut un atac dur la adresa lui Fazekas János. Mai mulți intelectuali, printre care Jakó Zsigmond, Benkő Samu, Cs. Gyimesi Éva, Kányádi Sándor au semnat o scrisoare deschisă în apărarea acestuia. Fazekas János fusese timp îndelungat vice-premier, apoi ministrul comerțului interior, membru al conducerii de partid. „De zeci de ani ne-am adresat acestuia cu problemele școlilor, în interesul salvării instituțiilor maghiare, pentru evenimentele maghiare, în favoarea intelectualilor maghiari arestați și condamnați, pentru autorizații de construire a bisericilor, pentru restaurarea unor biserici, în general pentru restaurarea unor monumente maghiare, cu prejudiciile aduse bisericilor noastre” – se scria în scrisoarea deschisă. Este adevărat că a luat parte în campania anticlericală, dar și-a dat seama de greșeala făcută și – spre deosebire de mulți intelectuali – și-a cerut scuze în fața episcopului Márton Áron (scuzele fiindu-i acceptate). Fazekas s-a manifestat în calitate de personalitate publică în iunie 1990: într-o conferință de presă organizată la Budapesta a relatat despre eforturile sale depuse pentru afirmarea drepturilor minorităților din România. A constatat cu dezamăgire că în prezentarea programului său Iliescu nu a spus nimic despre drepturile minorității maghiare. Fazekas i-a adresat o scrisoare președintelui Iliescu prin care îl sfătuia să ducă o politică democratică în privința naționalităților. Nu a fost singurul om politic din regimul trecut care a încercat să se reabiliteze: în martie 1990 au fost publicate, în foileton confesiunile, explicațiile fostului prim-secretar al comitetului de partid Covasna, Rab István. Acesta fusese prim-secretar județean începând cu noiembrie 1982. Potrivit declarațiilor sale au acționat la ordin, erau și ei controlați. În cazul partidelor românești fostele cadre se manifestau la fel de caracteristic. În luna noiembrie a anului 1990, la reuniunea națională de la București a Partidului Democratic Munci
Se înregistrează la Tribunalul din Cluj Societatea Carpatină Ardelenească (EKE/SCA) reînființată la Lăzarea (Harghita) cu ocazia sărbătoririi centenarului societății. Asociația editează o revistă intitulată „Gyopár” (Floare de colț) (mai târziu Erdélyi Gyopár / Floare de colț transilvană), continuatoare a renumitei reviste intitulate „Erdély” (Ardealul). Revista de turism și folclor „Erdély” a fost desființată în anul 1948.
În semn de protest față de secțiunea 93 din proiectul legii societăților comerciale parlamentarii UDMR au părăsit ședința, deoarece aici se prevedea că societățile pot avea conducători români, iar UDMR propunea ca formularea să fie „cetățeni români”. Guvernul a ținut cont, până la urmă de poziția UDMR.
În cadrul discuțiilor despre liberalizarea prețurilor și problemele economiei de piață, purtate la București între guvern și sindicate, premierul Petre Roman a declarat că guvernul își va da demisia dacă politica sa economică, considerată conformă cu interesele naționale, va fi contestată și dacă vor continua acțiunile destabilizatoare și de revendicare a drepturilor. Odată cu schimbarea de regim în România s-au produs schimbări majore în economie și în structura pieței muncii. Spre exemplu în urma scăderii limitei de vârstă pentru pensionare și a pensionărilor anticipate s-a redus în mare măsură efectivul forței de muncă. După anul 1990 producția economică a cunoscut un declin, numeroase întreprinderi s-au desființat, și-au redus semnificativ activitatea, s-au desființat mii de locuri de muncă, șomajul a apărut și în mod oficial, atingând cote înalte (înainte de schimbarea de regim în România oficial nu a existat șomaj, iar legea nr. 1/1991 privind reglementarea șomajului a apărut doar cu aproape doi ani mai târziu). Moneda națională a fost drastic devalorizată, inflația a crescut la cote înalte. În același timp legea privatizării prevedea împărțirea pe două grupe a întreprinderilor cu capital de stat și schimbarea încadrării juridice a acestora. Având în vedere că întreprinderile care-și pierdeau lichiditățile își scădeau efectivele într-un ritm lent, salariile erau supuse unei presiuni semnificative. Această situație a dus la scăderea continuă a veniturilor reale în perioada 1989–1999. O mare pare dintre angajați s-au văzut nevoiți să devină agricultori și să se întrețină singuri sau să se apuce, vrând-nevrând de afaceri, tinerii proaspăt intrați pe piața muncii negăsindu-și locuri de muncă s-au confruntat cu aceleași probleme. Nici perioada privatizării, demarată cu greu și foarte anevoios, cu numeroase abuzuri, nu a fost o etapă de succes.
La 31 octombrie formația EDDA de la Budapesta, aflată în turneu în Transilvania, a susținut un concert la Târgu Mureș. Mulțimea care nu a mai încăput la spectacol a început să vocifereze, să spargă geamuri și să provoace alte pagube. Următorul spectacol EDDA, anunțat pentru 5 noiembrie a fost interzis. Acest fapt s-a datorat în mare măsură și presei locale de limbă română care pretindea că cele întâmplate la concert au fost, de fapt, o manifestație antiromânească.
La aniversarea revoltei muncitorilor de la Brașov (15 noiembrie 1987) sute de mii de oameni s-au adunat la Brașov evocând memoria eroilor și protestând împotriva guvernului. Au dat citire și au adoptat revendicările Alianței Civice, adresate guvernului și parlamentului. S-au organizat adunări de comemorare și la Timișoara (70 de mii de oameni) și în alte orașe. La Brașov Asociația 15 Noiembrie a dat publicității Apelul de la Brașov, prin al cărui punct 15 se cerea „recunoașterea drepturilor individuale și colective ale naționalităților conlocuitoare, în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului”.
În decembrie 1990 au fost organizate mai multe expoziții de artă de mare anvergură într-un fel de context diplomatic româno-maghiar. În Ungaria, la Szombathely s-a vernisat expoziția Așteptare și izbucnire avându-i drept curatori pe Dan Perjovschi și Călin Dan, prezentându-se 300 de lucrări semnate de 56 de artiști, aceasta putând fi considerată prima ieșire către Occident a artiștilor plastici români. Ca răspuns la această expoziție, la București s-a organizat expoziția de artă contemporană ungară, ocazie cu care Andrei Pleșu a inițiat organizarea, în cadrul colaborării româno-ungare, a expoziției Artiști plastici Maghiari din România, la Muzeul de Istorie a Budapestei, la vernisajul căreia a vorbit Horváth Andor.
La adunarea organizată la Alba Iulia cu ocazia zilei naționale a luat cuvântul și Szőcs Géza, secretar general al UDMR. Grupări extremiste au vociferat și au fluierat în timpul cuvântării; în înregistrarea televizată a evenimentului se poate vedea clar că și premierul Petre Roman a participat la instigări. Vorbitorii din partea partidelor de opoziție au fost și ei „salutați” în același fel. În urma acestor fapte a doua zi UDMR-ul cerea demisia premierului.
Dr. Octavian Buracu, președintele Forumului Independent Român a anunțat că începând cu 16 decembrie și până la 22 decembrie intră în greva foamei în locuința sa din Cluj, în amintirea victimelor comunismului, în cinstea supraviețuitorilor. Fapta sa fiind, totodată, un protest „pentru tot ce nu s-a realizat și pentru toate suferințele poporului român”.
Regele Mihai sosește în vizită în România, dar la 12 ore de la sosire este expulzat din țară. Această acțiune a dus la declanșarea unei manifestații antiguvernamentale.
